CHAMPAGNE PENTRU TOATA LUMEA!

Vinul din spatele unei imagini

Exista o legatura incontestabila intre champagne si celebrare. De fapt bulele au un caracter festiv: chiar si vinul este excitat! De multe ori este indeajuns sa deschidem o sticla pentru ca ambianta unei intalniri obisnuite sa se schimbe intr-una de sarbatoare.
Si e foarte bine asa! Ceea ce e mai putin obisnuit este asocierea cu lumea luxului, a snobismului. De ce oare? Pentru ca de-a lungul timpului multe case producatoare de champagne au exagerat in prezentarea produselor cu bule. Etichete aurite, cu diamante si pietre pretioase, la preturi intre 300 si cateva sute de mii de $. Ceea ce inseamna si justifica distanta omului de rand fata de produsul mai sus amintit.

Cum procedam?

Pana la urma si in alte domenii, de exemplu cel al autoturismelor, piata ofera autovehicule de lux dar si acelea destinate « omului de rand ».
Ingrijorator este ca sampania pare inaccesibila, sau si mai rau, ca fiind perceputa ca un pur si simplu produs de marketing.
In fond, sampania este un mare vin, cu o lunga poveste in spate, cu cultura si traditie deloc de neglijat. Un vin care ne emotioneaza si ne trimite cu gandul sau chiar fizic pe acele meleaguri unde se produce; unul dintre cele mai mari vinuri gastronomice. Motive in plus pentru toti amatorii de vin ce” trebuie sa poata” sa-i descopere secretele si bogatiile.

O cultura aparte

Daca e sa vorbim strict de pretul unei sticle de champagne, da, intr-adevar e destul de ridicat. Dar si pretul de producere a unui asemenea vin e mult mai ridicat decat al celor mai multe vinuri linistite. Procesul de elaborare este lung si complex. Intre momentul culesului si al celui de punere in vanzare, se scurg nu mai putin de minimum doi ani. In ceea ce priveste vinurile linistite, cele mai simple dintre acestea se pot gasi pe rafturile magazinelor dupa 4-5 luni.
In alta ordine de idei, regiunea Champagne nu este nici Chile, nici sudul Frantei unde natura ajuta foarte mult, cel putin datorita constantei meteorologice de-a lungul anilor. In Champagne climatul este mult mai putin constant, viticultura fiind mult mai dificila. Situatia geografica cea mai septentrionala(la limita culturii de vita de vie pentru struguri de vin), primaverile foarte dure si reci cu ingheturi tarzii, temperaturi uneori drastic de scazute pe timpul iernii, lipsa zilelor calduroase si puternic insoleiate, sunt elemente ce fac parte din viata de zi cu zi a viticultorilor zonei. In iulie 2013, grindina a atins 300 de hectare de vie. A fost o vara cu impreviziuni meteo, cu multe ploi si vanturi violente. De altfel nici 2012 n-a fost mai amabil: un timp oribil din aprilie in iulie cu ger, grindina, ploi si temperaturi foarte joase. Una dintr cele mai scazute medii de temperatura inregistrate vreodata in Champagne. Deci, de ce s-ar incapatana acesti podgoreni sa cultive vita de vie in conditii atat de vitrege?
Este foarte probabil ca nimeni nu ar mai planta in ziua de azi o podgorie in Champagne daca ea n-ar exista deja. A se bate far intrerupere cu o clima atat de capricioasa si a risca sa piarda o buna parte din recolta an de an? Economic vorbind, asa ceva nu are sens.

Bulele diavolului

Chiar si in aceste conditii, vita de vie este cultivata fara intrerupere inca de la inceputul secolului al cincelea. Calugarii, cei care ca si in alte regiuni, au identificat de-a lungul timpului “terroir”uri exceptionale si au inventat, pregatit si ameliorat modul de cultura si de vinificare. Sampania, asa cum o cunoastem astazi nu s-a nascut de pe o zi pe alta: sunt ani multi si grei de experiente si descoperiri tehnologice si stiintifice care au facut-o asa cum e acum. Pana in sec al XVII-lea, vinul nu perla, nu prezenta nici o bula.

Se producea in majoritate vin rosu, leger, proaspat, aproape transparent din soiul pinot noir. Bulele erau considerate o problema pentru vinul din regiune. Clima rece din Champagne facea ca fermentatia vinurilor din butoaie sa fie stopata in timpul iernii, cand inca nu tot zaharul era transformat in alcool. Primavara, odata cu incalzirea, vinurile reporneau in fermentare, creand astfel gazul carbonic. Daca ar fi fost imbuteliate iarna, bulele ar fi aruncat dopurile sticlelor. Chiar mai rau, ar fi putut provoca explozia sticlelor, antrenand o reactie in lant catastrofala si periculoasa, in pivnite.
Vinul care incepea sa “spumeze” se numea “ vinul diavolului”. Celebrul Dom Perignon, calugar la manastirea din Hautvillers, nu este, in mod surprinzator pentru multi, inventatorul vinului efervescent. Ramane insa meritul lui pentru contributia imensa la ameliorarea calitatii vinurilor linistite, aplicand tehnici moderne de viticultura si vinificatie si experimentand continuu asamblajele vinurilor ce stau la baza obtinerii sampaniei. Climatul precar si schimbator din regiune nu putea garanta intotdeauna o calitate omogena, si astfel asamblajul strugurilor proveniti din mai multe podgorii permitea atenuarea diferentelor.
Arta asamblarii practicata de dom Perignon face si astazi parte din tehnicile de productie. Se asambleaza vinuri din diferite podgorii, dar si diferite soiuri(chardonnay, pinot noir si pinot meunier) si diferiti ani de recolta, totul in functie de stilul dorit pentru produsul finit. Toate acestea permit, intre altele, crearea unui stil “maison”, un stil propriu, acela pe care sa-l reproduca an dupa an, infruntand toate capriciile vremii. Acest stil caracteristic pentru “cuvee-urile” non milesimate ale marii majoritati ale marilor case de
champagne, unele dintre cele mai cunoscute fiind Carte Jaune de la Veuve Clicquot sau Brut Imperial de la Moet & Chandon. Casele mari produc in ziua de azi 80% din vinul regiunii Champagne, posedand doar 10% din podgorii. Ele cumpara strugurii de la producatorii mici independenti(aproximativ 15.000) ceea ce le ofera o marja de flexibilitate in ceea ce priveste asamblajele.

Champagne ale artizanilor mici producatori – viticultori – recoltanti

Daca in urma cu 100 de ani, existau in Champagne doar mari case ce produceau licoarea regilor, intre timp lucrurile s-au schimbat si din ce in ce mai multi producatori mici produc propria lor sampanie din proprii struguri. Astfel sunt mai aproape de produse milesimate: pentru ca nu detin suprafete mari de podgorii, posibilitatile de asamblare sunt mai restranse. Dar aici gasim secretul lor: nu cauta constanta! Din contra, ei produc vinuri care sa-i reprezinte, expresia unui loc anume, specific, rezultatul unui anumit terroir si personalitatea fiecaruia. Multi dintre acestia lucreaza bio, ceea ce ramane mult mai dificil pentru marile case care se aprovizioneaza de la sute de producatori.
Vinurile lor sunt numite champagn ale recoltantilor. Selectia de etichete de champagne(in tara noastra foarte restransa) a fost multi dominata de marile marci, dar au inceput sa apara si la noi champagne mai putin cunoscute si de multe ori superioare calitativ. Cum le diferentiem? Undeva pe eticheta gasim initialele NM(negociant-manipulant pentru cel care cumpara strugurii) si RM( recoltant-manipulant pentru cel care foloseste exclusiv strugurii proprii).
Toti producatorii din Champagne, marile case sau mici viticultori, pot produce excelente sampanii, si diversitatea ce ne-o ofera piata este binevenita si ne da ocazia sa cunoastem si sa exploram din ce in ce mai mult.

Fericiti la masa

Sampania ca si toate vinurile bune, se dezvaluie si mai mult la masa. Bineinteles, este indicata in primul rand la aperitiv: aciditatea ei foarte ridicata, curata cavitatea bucala, regleaza ph-ul si ne face sa salivam, deschizand apetitul si pregatind organismul pentru preparatele si vinurile ce vor urma. Dar, in acelasi timp, sampania este mult mai polivalenta decat am putea crede. Cu mici amuse-bouche sarate pe timpul aperitivului, ne dam foarte bine seama ca este insotitorul ideal. Dar “merge” foarte bine si cu tot ce este gras, prajit si/sau sarat; acompaniaza perfect numeroase preparate de peste si fructe de mare, dar si din carne, alba sau rosie, chiar si branzeturi. O sampanie rose, concentrata, corpolenta cu piept de rata, sau un blanc de blancs cu tuseuri de cozonac si paine proaspate cu o branza fermentata cu mucegai alb, gen camembert? Un adevarat deliciu!

Asocierea sampaniei cu lumea de lux este pe undeva normala. Pana la urma, in catedrala din Reims(al doilea oras important din Champagne, impreuna cu Epernnay) au fost intronizati regii Frantei timp de peste o mie de ani. Vinul din Champagne a fost vinul regalitatii. Dar inainte sa fie un produs de lux, sampania este un vin. Un vin pe care sa ni-l dorim cu aceeasi curiozitate ca atatea altele, care are multe sa ne transmita despre istoria regiunii, “terroir”-uri diferite si oameni deosebiti care il produc.
De aceea, pana la urma trebuie intelesi si aceia care irosesc banii pe mari “cuve-uri”, risipesc sampania ca “orzul pe gaste”, pentru ca multi dintre ei ne asigura afirmand: “ ……nu risipim prea mult. Ne place sa si bem champagne!”………. in timpul servirii mesei, ii auzim adesea spunand ca sampania poate acompania un preparat pentru ca o gasesc mai digestiva decat alte vinuri………atunci imi spun, pentru a nu stiu cata oara, ca trebuie sa punem stop in a judeca si condamna calugarii si obiceiurile lor……dar si consumatorii de pe orice nivel social si mofturile lor!